luni, 26 august 2013

Privind spre viitor cu teama



Sunt momente in viata cand ne simtim coplesiti de un sentiment de teama care apare in prezenta incomprehensibilului sau supranaturalului. Ce frumos ar fi sa putem privi in viitor... sa ne cercetam viitorul… sa stim ce ne asteapta… Oare profetiile, premonitiile si presentimentele ne pot ajuta in acest sens?

Posibilitatea inchipuita de a intrezari viitorul est doar o licarire venind dinspre trecut. In opinia lui Wilhelm Stekel - cunoscut psihanalist, contemporan cu Sigmund Freud -  privitul in viitor este doar o privire retrospectiva. Doar atunci cand ne analizam trecutul putem sa vedem ce viitor ne asteapta. Lucrurile care ne permit sa intrezarim viitorul s-au acumulat in trecutul nostru. Dorintele din copilarie ne hotarasc istoria ulterioara. In ceea ce ne priveste, putem prezice cu usurinta orice lucru dupa care tanjim si tot cu usurinta putem avea presentimente referitoare la lucrurile de care nu dorim sa ne ferim. Cu totii am putea sa ne citim de indata viitorul daca am putea sa ne intrezarim la viata emotiile din copilarie.

Cunoastem destul de putin despre lucrurile pe care le facem si chiar mai putin despre motivele pentru care le facem. Emotiile si sentimentele noastre pot fi intelese ca tensiuni care depun marturie despre existenta unor forte pe cale de a se maturiza. Chiar daca noi credem ca dirijam aceste forte, ca noi luam deciziile, noi doar acceptam deciziile “vointei interioare secrete”, asa cum o numeste Freud.

Sa gandim retrospectiv si sa vedem daca presentimentele nostre isi au, cumva, radacinile in trecut, in unele previziuni sumbre formulate de cei apropiati in privinta destinului nostru… Cati parinti exaperati de nazdravaniile odraselelor au spus ceva de genul: “Asta nu va sfarsi bine!”.

Ceea ce consideram a fi presentiment poate fi o doar intelegere interioara mai precisa. Ca atunci cand ne luam la revedere de la cineva drag si, privind cum se departeaza, apare ca o strafulgerare gandul ca nu ne vom mai vedea.

marți, 20 august 2013

Privind in trecut cu suferinta si nostalgie




Fiecare dintre noi are printre cunostintele lui cel putin o persoana care isi deplange permanent soarta: "Ce viata nefericita!", "Cu ce-am gresit de am parte de asa ceva?" La inceput le ascultam cu atentie,  le compatimim si la sfatuim sa uite trecutul si sa isi cladeasca o viata noua, pentru ca par a avea resursele si forta necesara. Cu timpul observam ca aceste persoane nu fac nimic pentru a-si schimba soarta nefericita, dimpotriva gasesc noi motive pentru a se plange de viata lor, ceea ce ii face pe cei din jurul lor sa le asculte cu greutate si sa le consoleze cu expresii stereotipe.

Acest gen de persoane se mentin cu incapatanare in situatia de a privi inapoi, toate incercarile celor din jur de a le orienta catre o viata activa esuand. Ele au descoperit secretul savurarii suferintei, placerea de a juca rolul tragic atribuit temporar de viata si de care se agata cu toata forta. Chiar daca suna paradoxal, este posibil ca aceste persoane sa fie nefericite daca cineva sau ceva le-ar lipsi de nefericirea lor.

Cu totii avem propriile dezamagiri, esecuri sau infrangeri. Insa, pentru a ne fi bine, trebuie sa facem pace cu trecutul, debarasandu-ne de povara amintirilor si dezamagirilor.

Nu doar nefericirea din trecut este periculoasa, ci si amintirea zilelor minunate de odinioara, care nu se mai intorc niciodata, dar par a fi permanent pe buzele unora. Sunt persoane care par a nu putea sa-si uite copilaria fericita, lipsa de armonie de mai tarziu devenind prea dureroasa si trezind o nostalgie care nu poate fi satisfacuta decat prin visuri sterile.

Niciodata nu este prea tarziu sa facem ceva pentru noi! Viata se termina doar daca noi credem asta. Sa iertam si sa uitam suferinta trecutului. Munca si preocuparea fata de ceilalti ne pot ajuta sa uitam mai usor. Intelepciunea vietii se poate masura si prin modul in care uitam. Cum spune Wilhem Stekel, “fiecare zi isi traieste propria viata si ne pregateste pentru viitor… Doar in anumite ocazii putem sa ne indreptam privirea inapoi, sa cercetam calea pe care am parcurs-o si sa ne concentram din nou privirea asupra reperelor memoriei”.

miercuri, 14 august 2013

Grup terapeutic de dezvoltare personala



Cu totii suntem preocupati de a evolua si de a ne depasi pe sine. Pornind de la ideea ca fiecare persoana este unica in felul ei, abilitatile si capacitatile de care dispune fiecare pot fi imbogatite prin dezvoltare personala, care are ca scop final imbunatatirea calitatii vietii si care contribuie semnificativ la realizarea aspiratiilor si implinirea viselor personale. Programele de dezvoltare personala pornesc de la principiul ca fiecare persoana poseda abilitati si capacitati pe care le poate imbogati si dezvolta in propriul sau ritm.

In grupul terapeutic, interactiunile dintre membri ofera o bogatie de informatii si suport psihologic, contribuind la redescoperirea resurselor de spontaneitate si creativitate existente in fiecare. Abordarea terapeutica folosita este psihodrama clasica, prin excelenta o metoda de lucru in grup, o modalitate de a invata prin a face. Prin tehnicile sale specifice (inversiunea de rol, concretizarea, dublul, oglinda etc) pot fi puse in scena, intr-un cadru securizant, diferite dimensiuni ale vietii noastre sau diferite situatii problematice. In grup devin vizibile modele de comportament, se pot trage concluzii si se pot face corectii rapide, care permit stabilirea unui echilibru mai armonios intre exigentele interne si cerintele externe. 

In grupul terapeutic sunt abordate multe probleme: stresul, anxietatea, fobia, stima de sine scazuta, atacurile de panica, epuizarea profesionala etc. Pentru persoanele cu dificultati de relationare sau comunicare, pentru care este dificil sa isi faca prieteni sau sa ii pastreze, grupul terapeutic se dovedeste o excelenta oportunitate in dezvoltarea relatiilor si abilitatilor interpersonale, un loc si un instrument cu care se pot lucra si „repara” dificultati si neintelegeri aparute in cadrul diferitelor relatii, din interiorul sau din afara grupului. 

Data: incepand cu 4 septembrie 2013
Frecventa intalnirilor: saptamanala, in fiecare miercuri, in intervalul 18:30-20:30
Numarul de participanti este de 6 – 8 persoane
Locatia: Str. Academiei, nr. 39-41, sect.1, Bucuresti
Costuri: 60 lei / sesiune

Intrarea in acest grup este precedata de un numar de 2-3 intalniri individuale, in care sunt abordate aspecte legate de functionarea grupului terapeutic si de problematica persoanei care doreste intrarea in grup. Costul acestor intalniri este de 80 lei, iar durata lor  este de 50 de minute. 

Inscrieri si informatii suplimentare – psiholog Valentina Andrei, telefon: 0727.35.35.28 sau email: andrei.valentina@gmail.com

luni, 5 august 2013

Carte de psihologie: Cum sa te dezvolti odata cu copiii tai


Cartea Cum sa te dezvolti odata cu copiii tai - a lui Seamus Carey -  ofera o perspectiva asupra principalelor puncte de cotitura din viata de parinte, in contextul vietii de familie.



Cum sa te dezvolti odata cu copiii tai

Autor: Seamus Carey
Traducere din engleza de Smaranda Nistor
Nr. de pagini: 216
Colectia: Psihologie Practica
Editura TREI








7 puncte de cotitura in viata unui parinte
Tatal vine seara obosit de la serviciu, dar, pentru ca i-a promis fiicei ca poate conta pe el la pregatirea pentru teze, se mobilizeaza si este gata sa o ajute. Insa fata nu si-a organizat materia, nu are habar ce ar trebui sa recapituleze si, in general, nu pare prea interesata de studiu. Tatal izbucneste intr-o criza de furie plina de reprosuri si amenintari, fata incepe sa planga, iar barbatul se simte coplesit de vinovatie. Suna cunoscut?

Cele mai multe carti pentru parinti se focalizeaza pe dezvoltarea copiilor. Totusi, a fi un parinte bun si a-ti putea ajuta copiii presupune sa te dezvolti permanent, si in mod sanatos, odata cu ei. Aceasta carte iti ofera o perspectiva asupra principalelor puncte de cotitura din viata ta de parinte, in contextul vietii de familie. Povestile ne vorbesc despre adevarata putere a parintilor, apararea intereselor copiilor, sentimentele de vinovatie, viata individului si comunitatea, forta transformatoare a recunostintei, despre iertare si credinta.

Seamus Carey are studii filosofice si economice. In prezent, este decanul Colegiului de Arte si Stiinte al Universitatii Sacred Heart. De-a lungul carierei sale academice, a fost de asemenea seful Departamentului de Filosofie al Colegiului Manhattan. Tine conferinte, publica articole si apare in emisiuni de radio. Este autorul cartilor The Faithful Parent: Discovering the Spirit of Purposeful Parenting si The Whole Child: Restoring Wonder to the Art of Parenting.

Cuprins

Multumiri
Introducere: Filosofie si poveste

1 Puterea
2 Apararea intereselor
3 Vinovatia
4 Comunitatea
5 Recunostinta
6 Iertarea
7 Credinta

Epilog: Intoarcerea spre interior
Bibliografie
 
www.edituratrei.ro