vineri, 27 ianuarie 2012

Carte de psihologie: Puterea coincidentei. Cum ne arata viata ceea ce avem nevoie sa stim

Titlul original: The Power of Coincidence. How Life Shows Us What We Need to Know
Autor: David Richo
Limba originală: engleză
Anul apariţiei: 2011
Editura Trei. Colecţia: Psihologie practică
 
O femeie comandă o rochie roşie la un magazin şi îi e trimisă una neagră. Când să semnaleze eroarea, sora ei o anunţă că mama lor a murit.
Coincidenţa semnificativă este o întâlnire bulversantă şi uneori înfricoşătoare între lume şi sinele nostru. Ceva se întâmplă în lumea exterioară şi se potriveşte exact cu ceea ce avem chiar acum nevoie, arătând că natura noastră umană şi mama natură sunt două faţete ale aceleiaşi monede. Nimic nu este întâmplător…
Clipele de coincidenţă ne cer să acordăm atenţie celor ce urmează să se întâmple pe drumul nostru, în viitorul apropiat sau puţin mai îndepărtat. Din acest punct de vedere, lovituri dureroase pot deveni momente de tranziţie pline de graţie, iar opririle pot deveni trepte. Atenţi la destinul nostru, îl urmăm deliberat în loc de a-i rezista, a ne plânge de el sau a ne regreta în vreun alt fel soarta, acceptăm sensul în care se roteşte roata vieţii şi găsim o semnificaţie în ceea ce pare a fi o întâmplare.
Puterea coincidenţei te va ajuta să interpretezi o serie de întâmplări similare, să accepţi forţele benefice din jurul tău, să înţelegi cum poţi fi călăuzit prin evenimentele vieţii de visele tale, să îţi foloseşti imaginaţia creativă în alegerile pe care le faci şi să trăieşti în conformitate cu cele mai profunde trebuinţe şi dorinţe ale tale, aşa cum ţi le dezvăluie coincidenţele semnificative.

David Richo, terapeut, profesor şi autor, doctor în filosofie, susţine seminarii pe tot cuprinsul Statelor Unite. A scris How to be an Adult in Relationships şi The Five Things We Cannot Change.


Cuprins:

Prefaţă
Introducere


1. O clipă devine impuls
Ce este sincronicitatea?
Numeroasele căi de manifestare
Poveşti în care se manifestă sincronicitatea
Cum învăţăm să ne deschidem către sincronicitate
Interpretarea evenimentelor sincronistice

2. Ce rol are sincronicitatea în viaţa şi relaţiile noastre
Experienţele şi evenimentele care ne-au adus aici
O parte întunecată
A exersa mintea începătorului
Sincronicitate şi oglindirea iubirii
Poveşti care ne dezvăluie pe noi şi relaţiile noastre

3. Eul nostru şi coincidenţele sale
A exersa renunţarea la eu
A te face de râs/a salva aparenţele
Despre eu şi sine, pe scurt
A alege fără intervenţia eului
Doar coincidenţă
Exersarea unui ceremonial pentru vizitele spiriduşului

4. Timpul şi locul nostru
Numai o singură lume
Timpul necesar
Talentul cunoaşterii sicronizării proprii
A contopi truda cu harul divin
Când momentul nu este potrivit
A utiliza timpul

5. Soartă sau destin?
Destinul nostru împlinit
Cum să aflăm ce dorim
O poveste fatidică
Nu este loc pentru hazard
Modalităţi de predicţie

6. Condiţii şi crize
Premisele vieţii umane
Cum ne ajută evenimentele
Utilizând instrumentele
Criză
Pătrunderea în adâncuri
Un exerciţiu de meditaţie
Călăuze ce ne vin în întâmpinare
Observarea forţelor benefice

7. Sincronicitatea în visele noastre
A-ţi aminti visele şi a învăţa din ele
Vise recurente
Vise arhetipale
Analiza visului şi imaginaţia activă
Grija şi atenţia acordate viselor

8. Sincronicitatea şi spiritualitatea noastră
A concretiza iubirea
Cum să ne oprim şi să vedem
A lucra în spaţiu
Pregătit pentru naştere
Afirmând şi dedicând

Epilog

www.edituratrei.ro

duminică, 15 ianuarie 2012

Partea dominanta a creierului nostru

Creierul uman este format din doua emisfere: emisfera dreapta si emisfera stanga, fiecare dintre ele contribuind semnificativ la modul in care gandim, simtim, reactionam. Unele persoane sunt practice si rationale, se lasa conduse in deciziile lor de argumente logice – spunem despre ele ca au ca dominanta gandirea. Alte persoane pun pe primul loc intuitia si sentimentele, sunt creative si non-conformiste - despre ele spunem ca au ca dominanta intuitia. Fiecare dintre noi foloseste mai mult una dintre cele doua emisfere, care astfel isi pune amprenta asupra functionarii noastre.

Emisfera dreapta coordoneaza partea noastra stanga si este considerata centrul inuitiei,  creativitatii, imaginatiei, instinctelor si  emotiilor. Mai este asociata si cu abilitati precum sensibilitatea artistica, perceptia si exprimarea emotiilor.

Emisfera stanga coordoneaza partea noastra dreapta si este considerata centrul analizei logice, ratiunii si rationamentelor. Ea intervine in actiunile care implica judecata si rationamentul, gandirea analitica si limbajul.

Va propun un mic test pentru a afla mai multe despre dominanta functionarii voastre cerebrale. Sunt 16 intrebari cu cate doua variante de raspuns. La final, vedeti care varianta de raspuns predomina.

1. Ai obiceiul de a intarzia la intalniri sau la alte evenimente?
a. niciodata sau aproape niciodata
b. mi se intampla frecvent

2. Atunci cand vrei sa impartasesti o idee cuiva si vrei sa o explici cat mai bine:
a. cuvintele exprima cel mai clar ceea ce vrei sa spui
b. gesticulezi pentru a intari ceea ce spui

3.Cand relatezi o intamplare unei cunostinte:
a. treci direct catre subiect si il prezinti clar, in amanunt
b. te pierzi in detalii si te indepartezi de subiectul principal

4. Biroul tau este in majoritatea timpului:
a. ordonat, curat, fiecare lucru aflandu-se la locul lui
b. dezordonat, plin de toate lucrurile pe care le consideri importante

5. Emiti judecati si opinii vizavi de un lucru sau de o persoana, bazandu-te doar pe sentimente si pe ceea ce iti spune intuitia?
a. nu
b. da

6. Ti se intampla sa traiesti senzatia ca ai mai vazut, simtit, experimentat ceea ce se intampla acum si altadata, poate intr-o alta viata?
a. rareori/ niciodata.
b. cateodata/ destul de des.

7. Dupa ce ai cunoscut o persoana noua, care este primul lucru care iti vine in minte atunci cand te gandesti la ea?
a. numele
b. figura

8. Planificarea lucrurilor intr-o agenda si respectarea prioritatilor stabilite in ea:
a.  reprezinta un lucru absolut necesar
b. reprezinta un lucru plictisitor si neinteresant

9. Stabilirea de obiective personale pe termen scurt:
a. ma impulsioneaza si ma ajuta sa ma organizez
b. ma inhiba si imi limiteaza posibilitatile

10.  Cand ai de dat un examen scris, este de preferat ca acesta sa fie sub forma de:
a. intrebari cu raspunsuri multiple
b. eseu si discutii libere

11. Cand citesti revista ta preferata:
a. citesti revista de la cap la coada, in ordinea in care sunt prezentate in revista
b. rasfoiesti fugitiv paginile revistei, iar privirea ta insista asupra articolelor si imaginilor mai captivante

12. Iti amintesti de o rochie care ti-a placut raportandu-te vizual la culorile si textura rochiei?
a. nu
b. da

13. Atunci cand iei o  decizie:
a. cantaresti obiectiv avantajele si dezavantajele acelei decizii
b. te lasi condus de imboldul momentului

14. Te gandesti adesea la trecut?
a. da/ deseori
b. nu/ rareori

15. Dintre aceste doua mari personalitati, preferatul tau este:
a. Isaac Newton
b. Leonardo da Vinci 

16. Cand o persoana iti adreseaza o rugaminte, esti atenta la:
a. ceea ce vrea sa exprime prin cerere (wste posibil sau nu ca ea sa fie pusa in practica)
b. modalitatea in care se emite rugamintea (tonul pe care ti-a fost adresata rugamintea, exprimarea rugamintii, intonatia interlocutorului, sinceritatea acestuia)

Daca ai raspuns predominant cu a, atunci partea dominanta a creierului este emisfera stanga. Inseamna ca esti o persoana analitica si logica, care se bazeaza pe ratiune si judecata in tot ceea ce face. Esti direct(a) si apelezi mai mult la logica decat la intuitie. Esti absorbit(a) de detalii si amanunte si esti atras(a) de stiintele exacte. Afirmatiile tale se bazeaza pe datele si informatiile pe care le detii. Comunici eficient si la obiect, cu multa putere de convingere. Gandesti metodic, ordonat si organizat. Esti practic(a) si ai simtul realitatii. Poate ca ti se reproseaza ca esti prea rational(a) si lipsit de spontaneitate, chiar si atunci cand este vorba de sentimente.

Daca ai raspuns predominant cu b, atunci partea dominanta a creierului este emisfera dreapta. Inseamna ca intuitia si sentimentele joaca un rol important in tot ceea ce faci. Esti o fire creativa, inzestrata cu o imaginatie vie. Esti o persoana spontana careia nu ii place planificarea. Pierzi din vedere detaliile si te concentrezi mai mult asupra privirii de ansamblu. Termenele limite te fac sa te simti inconfortabil, stresat(a). Intampini dificultati atunci cand trebuie sa-ti exprimi in cuvinte ideile. Memoria ta este preponderent emotionala si te concentrezi cu usurinta asupra simbolurilor si imaginilor. Multe din actiunile tale sunt luate sub imboldul momentului si a ceea ce simti. Gandirea ta este putin organizata. Ai abilitati artistice si muzicale. Ai obiceiul de a-ti raporta afirmatiile la contexte si mai putin la fapte si informatii precise, sigure.

In loc de concluzie: Functionarea dominanta a creierului nostru este, in principal, innascuta, dar este destul de mult influentata si prin educatie. Sa ne gandim doar la accentul care se pune in jurul nostru la logica si ratiune si cum ni se spune, de cand suntem copii, sa nu ne lasam prada emotiile sis a nu aratam ceea ce simtim. Sa nu uitam totusi, ca avem doua emisfere cerebrale. Si suntem in castig daca ne dam permisiunea ca fiecare dintre ele sa joace rolul ei in viata noastra, in functie de situatia in care ne aflam.

miercuri, 11 ianuarie 2012

Trebuie sa...

Aud de multe ori in jurul meu fraze care incep cu “trebuie sa”. Sunt indemnuri ale celorlalti catre noi (a se citi “sfaturi”), dar si principii de viata:  “trebuie sa faci…” sau  “trebuie sa fii mai…”, “trebuie sa fie…” – aici intra si varianta: “este normal sa…”, dar si variantele cu “nu…”. Noi insine ne spunem multe lucruri care incep cu “trebuie”

Va propun un mic exercitiu: Intorceti-va cu mintea in timp. Copii fiind, de cate ori ati auzit aceste cuvinte? Si de la cine? Cum v-au influentat? Cat de des va spuneti in prezent “trebuie”? Si ce efect au asupra dvs frazele care incep cu trebuie?

Sintagma “trebuie” contine implicit ideea de constrangere, de obligatie, de necesitate imperioasa, iar nerealizarea este sinonima cu nesupunerea, ceea ce trezeste in noi un pronuntat sentiment de vinovatie, de care adesea nu suntem constienti. Cu cat ne spunem ca “trebuie” sa facem un anumit lucru care nu ne entuziasmeaza, cu atat avem tendinta sa-l amanam pentru mai tarziu. Cu totii suntem astfel construiti, incat sa rezistam presiunilor. Expresiile de genul “trebuie” contin nuante pronuntate de autoritate si morala si trezesc in noi revolta sau de vinovatie, asa ca, nu le acceptam: “Bine, bine, vom vedea mai tarziu...”

Daca incetam sa ne mai chinuim mintea cu imperative care ne exaspereaza, sarcina de indeplinit ne va aparea intr-o lumina mai putin austera.. Pentru aceasta, este suficient sa reformulam asa-zisele obligatii intr-un limbaj mai putin imperativ: “ar fi bine ca...”, “am tot interesul sa...”, ar foarte util sa...”. Este bine sa invatam sa ne fixam obiective care sa nu semene a obligatii. Si sa ne eliberam de constrangerile trecutului.

vineri, 6 ianuarie 2012

Remember – Conferinta de Psihodrama de la Craiova

In perioada 7 – 9 octombrie 2011, s-a desfasurat la Craiova a patra Conferinta de Psihodrama, intitulata: “Sharing Psychodrama, Sharing Experience”. Organizatori: Asociatia Romana de Psihodrama Clasica si Societatea de Psihodrama J.L. Moreno, in cooperare cu Federatia Romana de Psihoterapie (FRP), Colegiul Psihologilor din Romania (CoPsi) si Federatia Europeana a Organizatiilor de Training in Psihodrama (FEPTO).

Intalnirea, pusa sub semnul istoricitatii, ne-a permis intalnirea cu colegi din intreaga tara si cu profesionisti de prestigiu din tara si din strainatate – Giovanni Boria (Italia), Hilde Gött (Germania), Ron Wiener (Marea Britanie), Anna Boeri (Italia), Anne Chesner (Marea Britanie), Nadia Lotti (Italia), Gabriela Moita (Portugalia). Am avut, astfel, ocazia unica de a vedea efectiv la lucru acesti profesionisti de mare calibru.

Programul conferintei a fost impartit in doua sesiuni de comunicari, trei sectiuni a cate sapte work-shop-uri sustinute in paralel si patru sesiuni tematice - sociodrama, playback-theatre si activitatile cu grupul mare de deschidere si de inchidere a conferintei.

Cele doua sesiuni de comunicari, dispuse in prima si, respectiv, ultima zi a Conferintei, au fost interesante ca tema, dar (unele) mai putin interesante ca mod de prezentare. Dar, pentru mine a fost o lectie importanta de “Asa DA, asa NU”. O prezentare deosebita a fost cea a colegelor noastre Gabriela Dima si Mihaela Dima, cadre didactice universitare si formatori in Scoala de Psihodrama Clasica (la Brasov si, respectiv, Sibiu). Lucrarea lor a prezentat rezultatele unei cercetari calitative, care a urmarit explorarea experientei de a face parte dintr-un grup de autocunoastere si dezvoltare personala prin metoda psihodramei clasice; ca metoda de cercetare  a fost folosita analiza interpretativ-fenomenologica (IPA), cu radacini in psihologia clinica si a sanatatii si care a permis evidentierea valorii metodei psihodramatice in cercetare. O alta prezentare care mi-a atras atentia a fost cea a Cristinei Calarasanu, din Bucuresti. Lucrarea ei a descris experienta de lucru in grup cu copiii dintr-o gradinita (particulara), in baza unui program de dezvoltare socio-emotionala desfasurat pe parcursul a trei ani si care a devenit parte componenta a curriculei educationale. Programul a fost conceput dupa modelul de lucru psihodramatic, sesiunile de grup desfasurandu-se in studioul de psihodrama al gradinitei. Tehnicile de psihodrama au functionat ca mediatori intre actiune si verbalizare si au conturat un proces constant de dezvoltare si maturizare, copiii putand evalua ei insisi, la anumite interval, evolutia lor individuala si dinamica de grup.

Sectiunile de work-shop-uri au fost atat de ofertante, incat alegerea a fost foarte dificila. Eu personal m-am orientat in functie de ceea ce ma intereseaza in plan profesional in aceasta perioada, asa ca am ales, mai intai, un work-shop care isi propunea sa evidentieze comunicarea adolescentului cu ceilalti, prin interactiunea Eu actor – Eu observator (work-shop-ul a fost sustinut de colega noastra Carmen Patrascu, de la Brasov). A urmat un al doilea work-shop, sustinut de Angela Ionescu, cadru didactic universitar si formator in cadrul ARPsiC, filiala Bucuresti si care a avut ca tema “Recunoasterea modelelor de relationare provenite din social si din familia de origine in interactiune”. Cel de-al treilea work-shop si-a propus sa ne prezinte cateva elemente ale terapiei psihodramatice la copii, asa cum se aplica ea in Austria, in cadrul unui program de succes, in care punctul de plecare il reprezinta regulile de grup.

In cadrul sesiunilor tematice, cea sustinuta de Ron Wiener ne-a permis tuturor ocazia unica de a vedea cum un trainer experimentat poate conduce (aparent fara efort) un grup de aproape 200 de persoane si intr-o sala improprie. Sociodrama este o metoda de explorare activa a sistemelor mai largi – in societate, organizatii, institutii si comunitati – pentru a determina (acolo unde este cazul) schimbari / dezvoltari / transformari individuale sau de grup. Ron Wiener are o bogata experienta ca trainer in sociodrama, el sprijinind si infiintarea Centrului de Sociodrama din Bucuresti. Aici, la Craiova, el a creat o poveste psihodramatica pornind de la un cunoscut basm popular romanesc si cu ale carui personaje, fiecare participant a avut posibilitatea sa se identifice.

A fost o intalnire pe care, cu siguranta, o vom purta multa vreme in suflet. Am intalnit multe persoane dragi pe care nu le mai vazusem de multa vreme si alaturi de care am descifrat, cu ani in urma, tainele psihodramei. Am intalnit nume de prestigiu ale psihodramei, sociodramei si playback-theatre-ului. Am invatat si ne-am distrat. Si, inca o data, am avut dovada ca psihodrama este un mod de viata!



www.conferintadepsihodrama.ro




marți, 3 ianuarie 2012

Carte de psihologie: Prima şedinţă de psihoterapie. 20 de motive de a face (sau nu) o psihoterapie

Titlul original: Première séance. 20 raisons d’entreprendre (ou non) une psychothérapie
Limba originală: franceză
Autor: Robert Neuburger
Editura Trei, Colecţia: Psihologia pentru toți
Anul apariţiei: 2011

Ideea aflată la originea celor douăzeci de convorbiri publicate în această carte, apărute iniţial în Psychologies Magazine, a fost de a le da unor femei, bărbaţi şi cupluri ocazia de a se întâlni cu psihanalistul Robert Neuburger pentru o singură consultaţie şi de a hotărî apoi dacă problematica lor are nevoie — sau nu — de o psihoterapie. Din spatele întrebărilor apare, de fiecare dată, o poveste singulară şi impresionantă, spusa cu încredere şi ascultata cu atenţie şi respect. Umanista, utilă şi angajată, această carte deosebită arata ca oferirea unui spaţiu de discuţie şi elaborare este deseori mai eficientă decât prescrierea unor „pastile de fericire ".

DR. NEUBURGER: „Valentine ne oferă ocazia de a reaminti o regulă importantă, cea de a nu începe să tratezi un simptom înainte de a-i înţelege funcţia. Am fi putut fi tentaţi să o sfătuim să se adreseze unui terapeut comportamentalist, dată fiind natura invalidanta a simptomului ei de fobie a conducerii pe autostradă. Dar o ascultare mai atentă ne arată că acest simptom este un compromis între o nevoie nouă de-a ei, cea de a se autonomiza, de a se descotorosi de armura culpabilităţii, de a se îndepărta de dependentele ei, şi o nevoie de stabilitate, de siguranţă, ca şi de o teamă de a-şi părăsi căminul. Decât să ne străduim să îi suprimăm simptomul fobic, riscând să se transforme pur şi simplu într-altul, e preferabil să o ajutăm printr-o psihoterapie să îşi înţeleagă contradicţiile interne. Devenind inutil, simptomul ar trebui să dispară spontan. "

MARINA: „După şedinţă, m-am simţit foarte uşurată, aveam senzaţia că scăpasem de una dintre poverile mele şi că înţelegeam. Ştiam că sufeream de o negare a corpului meu, dar nu înţelesesem că motorul comportamentului meu era să mă pun în pericol. Am fost frapată de neutralitatea doctorului Neuburger şi am putut uita că era de faţă, că era bărbat şi asta mi-a permis să vorbesc cu propriile cuvinte despre suferinţele mele. Nu am încetat întâlnirile cu bărbaţii, dar, pentru prima dată, am anulat întâlniri în ultima clipă, fiindcă mi-a fost teamă să mă pun în primejdie. Îmi dau seama că trebuie neapărat să fac o terapie, şi o s-o fac. "

Robert Neuburger, psihiatru, psihanalist, terapeut de cuplu și de familie este și autorul cărților Rituels familiaux, On arrête? on continue?: Faire son bilan de couple si L'Art de culpabiliser.

Cuprins
Introducere: Simptomul are un sens şi o funcţie
I
Nevroticii sunt sarea pământului
„Îi iau pe toţi în grija mea"
„Mă simt rău mai ales când totul merge bine"
„Tot ezitând, nu fac nimic"
„Mă apucă panica la volan"
„Ezitam de multă vreme să merg la un psihiatru"
„Dau o imagine falsă despre mine"
„Mă atrag doar bărbaţii căsătoriţi"
„Mă consider nulă, bună de nimic"
„Mă simt deseori opresată"
„Mi-e teamă să nu îi pierd pe cei ce îmi sunt apropiaţi"

II
Drame de cuplu
„Rutina ne îndepărtează unul de celălalt"
„Viaţa noastră de cuplu nu este uşoară"
„Mi-e teamă de soţia mea"
„Mi se pare că sunt prea aspră cu copiii mei"
„Nu reuşim să ne despărţim"

III
Victimele vieţii
„Nu ştiu să iau decizii"
„Sunt agresivă cu copiii şi cu soţul meu"
„Aş vrea să întâlnesc un bărbat cumsecade"
„Am o problemă cu banii"
„Mă refugiez în serialele de televiziune"
Concluzie: Libertate şi opţiune

luni, 2 ianuarie 2012

Ganduri la inceput de an


Acum la inceput de an, gandurile mele se indreapta, firesc, spre ce anume imi doresc de la acest an: sa fiu inspirata in alegerile mele; sa fiu motivata si perseverenta in drumul catre visurile mele;  sa am rabdare in atingerea acestora; armonie si echilibru pentru a ma bucura de tot ceea ce imi ofera viata, alaturi de cei dragi; un strop de intelepciune.

La fel de firesc, gandurile mele se indreapta si catre anul care s-a incheiat. Cu lucruri bune si cu lucruri mai putin bune. Dar care, odata incheiate, pot fi surse importante de invatare. Este important sa evaluam permanent ceea ce ni se intampla si sa invatam din asta. Personal, cred ca avem mai mult de invatat din dificultati si esecuri, decat din succes(e) si reusite.

Anul care tocmai a venit este continuarea fireasca a anului care a trecut. Ceea ce suntem acum, in prezent s-a construit pas cu pas de-a lungul fiecarui an din viata noastra. In acest nou an ne putem continua planurile incepute, dar si experimenta ceea ce poate altadata ni se parea imposibil. Putem trai cu intensitate maxima prezentul si ne putem bucura de prezenta celor dragi. Si, mai ales, sa ne dam voie sa invatam din “lectiile” dureroase pe care ni le ofera viata, pentru ca ele sunt mai valoroase decat orice carte de specialitate sau sfat intelept.