duminică, 27 noiembrie 2011

Furtul, minciuna si ipocrizia


Se intampla, uneori, sa vedem cum unele persoane care aspira la recunoastere si apreciere din partea celor din jur, se folosesc de minciuni si ipocrizie, prezentate sub masca raspunderii si profesionalismului.

Am obiceiul sa vizitez site-urile altor cabinete, mai ales ale celor aparute recent si din curiozitate (sa vad concurenta), dar si pentru ca este un mod de a invata. Remarcasem de cateva saptamani un anumit site (al carui continut imi amintea foarte mult de al meu), insa doar acum cateva zile am avut curiozitatea sa ma apropii cu mult mai multa atentie… Am deschis simultan cele doua site-uri si am constatat cu mare surprindere ca multe dintre materiale erau copiate pur si simplu: pagina de prezentare, pagina de servicii si articolul “Intrebari frecvente”. Nu este vorba de preluarea unor informatii, a unor parti din materialele existente pe site, ci de copierea cuvant cu cuvant si paragraf cu paragraf. Cu tot cu greseli(?!). Pentru ca dna in cauza nu s-a mai ostenit sa citeasca si, probabil, puternic impresionata de cele scrise de subsemnata, a folosit deja celebrul copy – paste. Probabil ca s-a gandit ca intre Bucuresti si orasul dumneaei este cale lunga, insa minciuna are intotdeauna picioare scurte si strambe.

Si daca mai exista indoieli legate de ce a fost mai intai, oul sau gaina – cu alte cuvinte, care dintre cele doua site-uri este primul aparut, implicit cine a scris materialele, este simplu… Acolo unde este vorba despre psihoterapia de grup, in site-ul meu s-a strecurat o greseala provocata de pierderea unei parti dintr-o fraza. Dar copiata cu totul... Paragraful respectiv nu pare a avea inteles: “In cadrul cabinetului Aceasta este prin excelenta o metoda de lucru in grup, o modalitate de a invata prin a face. Prin tehnicile sale specifice (inversiunea de rol, concretizarea etc) pot fi puse in scena, intr-un cadru securizant, diferite dimensiuni ale vietii noastre sau diferite situatii problematice. Sunt redescoperite, astfel, resursele de spontaneitate si creativitate care permit stabilirea unui echilibru mai armonois intre exigentele interne si cerintele externe.” Este vorba despre abordarea terapeutica folosita in cadrul cabinetului si in care eu am formare atestata de Scoala de Psihodrama Clasica si de Colegiul Psihologilor. In acest material fac referire la psihodrama si la modul in care se desfasoara terapia de grup, cu tehnicile si principiile de lucru ale acestei orientari terapeutice. Nu stiu insa la ce se refera cealalta persoana, care spune ca are formare in psihoterapie cognitiv-comportamentala – se potriveste ca nuca in perete!

Ce ma deranjeaza nu este copiatul in sine. El este din pacate o practica destul de intalnita, mai ales pe internet. Ma deranjeaza ca el vine de la o persoana aflata in pozitia de a ajuta alte persoane aflate in momente de mare sensibilitate si fragilitate psihica sau pe cei aflati la inceput de cariera.

Psihoterapeutul este o calauza care isi insoteste clientul intr-o calatorie interioara, care il ajuta pe acesta din urma sa treaca peste obstacolele interioare si sa fie in echilibru cu sine insusi. In formarea unui terapeut este esentiala terapia personala care contribuie la o mai buna cunoastere de sine, dar si la rezolvarea propriilor conflicte interioare. Sa nu uitam ca “instrumentul” cu care noi ca psihoterapeuti lucram suntem noi insine – mintea si sufletul nostru. Atunci cand terapia personala lipseste sau este insuficient realizata putem cadea in capcana unor alegeri gresite, dar care ii orienteaza gresit si pe cei care apeleaza la noi. Si acest lucru este inadmisibil, pentru ca cei care apeleaza la serviciile unui psihoterapeut sunt, adesea, persoane care se simt in impas existential sau bulversate de ceea ce li se intampla. Si despre ce ajutor este vorba daca terapeutul este macinat inca de proprii “demoni”?

Cred ca este extrem de important pentru cei care sunt in cautarea unui psihoterapeut sa se asigure de probitatea lui profesionala – sa fie atestat de Colegiul Psihologilor (respectiv de forurile profesionale corespunzatoare), sa poata oferi informatii clare legate de formarea si parcursul sau profesional si sa-si poata demonstra seriozitatea, responsabilitatea si onestitatea. Altfel se pot rataci in hatisurile unei minti care are ea insasi nevoie de ajutor

In loc de concluzie: Ca urmare a acestui articol, a postarii noastre (glumete si acide) de pe prima pagina a site-ului si a reactiilor din blogosfera, persoana careia ii este "dedicat" acest articol, a ales sa retraga mare parte din textele copiate (partea de Servicii a fost complet retrasa, cea de Intrebari frecvente este neaccesibila, nemairamanand decat partea de "Bine ati venit" de pe prima pagina si din pagina "despre noi" si care doar "seamana"). Macar atat!!!
Multumesc tuturor celor care mi-au fost alaturi!

duminică, 20 noiembrie 2011

Iubiri de-o viata


Cineva m-a intrebat odata care este secretul iubirilor de-o viata. Intrebarea m-a pus pe ganduri. Daca privim in jurul nostru, vedem putine cupluri cu vechime. De ce ajung oamenii sa se desparta? Unde poate disparea pasiunea navalnica de la inceput? Sau dragostea care ne aduce la altar? Unde dispar promisiunile si dorintele comune? Si totusi exista persoane care impart multi ani de relatie, cu bune si rele. Daca ii privim cu atentie, chiar par a fi gasit cheia unui secret care multora le este inaccesibil...

A fi indragostit sau a iubi
Pasiunea de la inceputul unei relatii are o baza chimica, hormonala. Durata ei este de cateva luni, cel mult un an. Parca nu mai vedem pe unde calcam, iar ceea ce se intampla in jurul nostru nu ne afecteaza ca pana atunci. Toata atentia noastra se indreapta spre persoana de care ne-am indragostit. Ne gandim la celalalt in fiecare moment si fiecare clipa departe unul de celalalt este un chin.
Treptat, in cateva luni, aceasta stare se destrama, parca, si noi incep sa ne vedem partenerul sau partenera intr-o lumina diferita de perioada de inceput. Acum este perioada in care pot incepe sa ne deranjeze aspecte care inainte ne fermecau. Daca in aceste luni de la inceputul relatiei nu adaugam si alte “ingrediente” pasiunii initiale, ea se va termina in frustrari si resentimente.
Dragostea se construieste in timp, pornind de la un mod asemanator de a vede viata si modul de obtinere a ceea de ne dorim de la ea.

Dragostea nu este totul
Chiar daca este atat de importanta intr-o relatie, alaturi de dragoste trebuie sa existe si intelegere, acceptare, respect. Nu este suficient sa spui “te iubesc” pentru ca problemele sa se rezolve de la sine. Si nu vom reusi sa schimbam pe cineva doar din dragoste, sau sa asteptam sa se schimbe doar din dragoste pentru noi. Este important sa stim ca celalalt este o persoana cu un mod de a fi diferit de noi, cu calitati si defecte. Ca si noi, de altfel.
Pasiunea, intimitatea si implicarea sunt alte “ingrediente” esentiale unei relatii. Adica o sexualitate care evita monotonia, sustinere emotionala si a fi impreuna si a trece impreuna peste momentele dificile, fidelitate. Avem nevoie sa ne simtim in siguranta impreuna si sa avem sentimentul construim ceva cu sens.

Cum ne hotaram sa ne casatorim?
Suntem atrasi de cei asemanatori noua, dar si de cei diferiti, in ceea ce priveste statutul social si profesional, valorile. Apreciem diferentele sau ceea ce nu se regaseste in noi insine, dar descoperim la ceilalti. Sunt importante asemanarile, dar si deosebirile – similaritatile in ceea ce priveste experientele impartasite, dar si complementaritatile socio-culturale si ale trasaturilor de personalitate maresc coeziunea cuplului.

Daca nu ne intelegem, ne despartim
Suntem puternic influentati de ritmul nebun al vietii noastre, dar si de exemplele din jurul nostru. Pare mult mai usor sa renuntam decat sa facem efortul de a face relatia sa mearga. Pare mai usor sa speram ca vom gasi un partener nou, conform asteptarilor noastre, decat sa reconstruim ceea ce avem deja.
Daca in trecut sotiile erau dependente financiar si emotional de sotul lor, in prezent cele mai multe femei lucreaza, avand doua norme intregi - la serviciu, dar si acasa. Ele au reusit sa se impuna intr-o lume a barbatilor, sa fie apreciate pentru rezultatele lor profesionale, sa castige semnificativ. Toate acestea le pot face, uneori, mai putin tolerante cu partenerul de viata, sau putin prea increzatoare in fortele proprii.

Compatibilizarea este un proces de durata
Compatibilitatea in cuplu se obtine in timp, intr-un proces care se negociaza pe parcursul a multor ani de relatie. Este esential modul in care cuplul isi gestioneaza diferentele. Sunt, de asemenea, importante dorinta de a coopera si de a fi impreuna, modul de a interactiona al celor doi parteneri, trasaturile de personalitate si sentimentul de “a fi in relatie”.

vineri, 11 noiembrie 2011

Un "altfel" de a comunica

Cele mai multe dintre persoanele care solicita o prima sedinta de psihoterapie sau consiliere vin pregatite sa povesteasca ceea ce le supara in prezent. Pornesc de la fapte de viata pe care le considera semnificative si care s-au intamplat, adesea, cu ceva timp in urma, intr-o inlantuire de persoane, locuri si momente care pot depasi timpul alocat. Am observat, desigur, si la noi insine ca atunci cand ne afecteaza ceva avem tendinta de a povesti cu multe amanunte ceea ce s-a intamplat. Simtim nevoia sa ne descarcam prin povestire, de cele mai multe ori insa, efectul este contrariul celui dorit: ne simtim mai incarcati si mai apasati.

In cursul unui demers terapeutic invatam sa facem trecerea de la “centrarea pe continut” la “centrarea pe proces”. Faptele sunt importante prin prisma sentimentelor si gandurilor pe care le provoaca in noi. Cu alte cuvinte, nu ceea ce s-a intamplat (evenimentul in sine) ne afecteaza, ci felul in care interpretam si procesam informatia, prin prisma convingerilor, a valorilor si principiilor noastre, construite de-a lungul vietii noastre. Desi de multe ori nu le dam atentie, emotiile si sentimentele noastre ne dau de veste aspecte importante despre noi insine sau despre ceea ce se intampla la un moment dat.

Grupul de terapie ofera o perspectiva diferita de viata din “lumea reala”. Aflam aici un alt tip de comunicare pe care nu-l intalnim in realitatea vietii noastre de zi cu zi. Acest nou mod de comunicare reprezinta fundamentul viitoarelor acumulari in dezvoltarea fiintei noastre interioare. El ofera, de asemenea, si cateva reguli importante in functionarea grupului de psihodrama. Intr-un astfel de grup de terapie nu sunt acceptate judecatile, etichetarile si sfaturile, fiecare vorbeste in legatura cu propria sa experienta si cu ceea ce a rezonat in el ascultandu-i sau privindu-i pe ceilalti. O alta regula se refera la suspendarea raspunsului – o persoana da un mesaj altei persoane, aceasta neputand replica imediat; aceasta suspendare functioneaza ca un tampon intre doua mesaje. Astfel, cel care a primit raspunsul poate reflecta si da un raspuns ponderat, evitandu-se o situatie de dialog, un ping-pong verbal, atat de intalnit in realitate si care conduce la contrapozitie sau subordonare. Treptat, participantii invata sa se asculte si sa se inteleaga atat pe ei insisi, cat si pe ceilalti.

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Atacurile de panica - simptome si tratament

Atacul de panica este unul dintre cele mai frecvente motive pentru care oamenii trec pragul unui cabinet de psihologie.

Sistemul nostru nervos si-a dezvoltat pe parcursul evolutiei umane modalitati specifice de a face fata unor situatii amenintatoare sau periculoase. In timpul atacului de panica, sistemul nervos reactioneaza ca si cand ne-am confrunta cu o situatie periculoasa “de viata si de moarte”. Acest raspuns cauzeaza simptome fizice si sentimente ingrijoratoare: teama intensa (teama de moarte sau teama de a innebuni sau de a face un lucru necontrolat); senzatie de sufocare, de lipsa de aer sau de greutate in respiratie; palpitatii si batai puternice si rapide ale inimii; disconfort sau durere toracica; greata sau dureri abdominale; transpiratii; senzatii de ameteala, lesin, nesiguranta; amorteli sau furnicaturi; valuri de caldura sau senzatie de frig, tremuraturi; detasare de sine sau sentimente de irealitate.

Primul atac de panica este spectaculos prin intensitatea simptomelor. Atacurile de panica pot incepe aparenta fara o cauza clara sau pot fi legate de anumite situatii, de exemplu un loc aglomerat (metrou, stadion etc). Uneori, chiar si gandul la o situatie anume poate declansa o anxietate severa. Persoanele care au experimentat atacuri de panica incep prin a evita situatiile care, in opinia lor, ar putea declansa un atac de panica, dar si situatiile din care cred ca nu pot scapa usor daca intervine un atac. Simptomele, similare cu cele ale unei crize cardiace, si sentimentul de pierdere a controlului ii determina pe cei mai multi sa apeleze la medic. De cele mai multe ori, aceste persoane ajung intr-un serviciu medical de urgenta sau la medicul de familie. Investigatiile medicale, uzuale si de specialitate (cardiologie, endocrinologie, neurologie) nu evidentiaza afectiuni care sa justifice starea de rau cu care se confrunta pacientii. In acest punct se poate diagnostica atacul de panica, pe baza simptomelor, a frecventei crizelor si a absentei afectarii organice. Medicii care pot pune acest diagnostic sunt: medicul specialist de medicina de urgenta, medicul de familie, medicul generalist. De obicei, acesti specialisti ii indruma pe pacienti catre medicul psihiatru si catre psiholog. Tratamentul medicamentos, bazat pe anxiolitice si antidepresive, este util in acele situatii in care simptomele sunt extreme de intense si de suparatoare, impiedicand persoana sa realizeze sarcinile obisnuite de zi cu zi. Psihoterapia ajuta la invatarea unor modalitati eficiente de a face fata atacurilor de panica, atunci cand acestea apar: recunoasterea semnelor unui atac de panica iminent si folosirea tehnicilor de respiratie si relaxare pentru a reduce simptomele. In cadrul securizant al cabinetului de psihologie, persoanele constientizeaza ceea ce se intampla in mintea si in corpul lor in momentele de frica intensa si invata ceea ce pot face astfel incat sa isi controleze emotiile sa invinga atacurile de panica si sa se bucure de toate momentele fericite ale vietii.

Tratamentul psihologic al atacurilor de panica dureaza, in medie, intre 6 – 10 sedinte, cu o frecventa saptamanala. Este important sa nu uitam ca atacul de panica reprezinta doar exacerbarea anxietatii, astfel incat, pentru a evita reaparitia lui este necesara si tratarea anxietatii.

Daca va confruntati cu aceste simptome suparatoare sau cunoasteti persoane in aceasta situatie, nu ezitati sa apelati la ajutor de specialitate! Rezolvarea este cu atat mai rapida, cu cat problema este abordata mai rapid.