joi, 29 septembrie 2011

Despartire: ziua cand m-am hotarat

Optiunea de a pleca dintr-o relatie poate aparea ca rezultat al unei lungi evolutii personale inconstiente sau al unei revelatii personale. Desi poate parea o decizie brutala, ea implica intotdeauna o suferinta sau o insatisfactie indelung negate. Sentimentul de irevocabil este in sine dovada ca unul dintre parteneri si-a atins pragul de toleranta. Din acel moment, un cuvant banal sau o simpla fraza poate confirma ceea ce stiam fara sa indraznim sa recunoastem.

Se poate vorbi despre o decizie oarecum impusa, care a fortat barierele refuzului si ale resemnarii? Sau este vorba de intuitia care nu ne inseala? Este greu de exprimat in cuvinte anumite evidente, insa numitorul comun al celor care au trecut prin asemenea experiente este sentimentul ca nu mai exista cale de intoarcere. Un amanunt banal capata sens intr-un mod brutal si provoaca o punere radicala in discutie. Sentimentul de irevocabil este in sine dovada ca partenerul in cauza si-a atins pragul de toleranta si din acest moment, un cuvant sau o fraza, aparent simple si fara importanta, pot confirma ceea ce stiam fara sa indraznim sa recunoastem.

Dupa proverbul "Cui pe cui se scoate", unele persoane intra intr-o noua relatie, fara sa fi facut inventarul a ceea ce lasa in urma lor. Orice decizie de ruptura si separare ar trebui insotite de o perioada in care sa reflectam in legatura cu optiunile de viata, stabilirea adevaratelor astepari si dorinte. Pentru ca aceasta perioada de "doliu" sa fie o trambulina pentru o noua relatie (reusita), este indispensabil ca ea sa fie insotita de o examinare reala a propriei persoane. Acceptarea partii noastre de raspundere in esecul unei relatii ne elibereaza de sentimentul de ratare si ajuta la restabilirea increderii in sine.

luni, 26 septembrie 2011

Carte de psihologie - "Cum sa cresti un copil cu ADHD""


Titlul original: Parenting children with ADHD. 10 lessons that medicine cannot teach
Publicată prin acord cu American Psychological Association, Washington, DC, USA.
Limba originală: engleză
Traducere de: Cristian Fulaș
Anul apariției: 2011

Autor: Vincent J. Monastra
Colecţia: Psihologie practică
Preţ: 23.75 RON

Copilul tău este neatent și hiperactiv? Răspunde obraznic, este încăpăţânat și face doar ce-l taie capul? Specializat în tratarea copiilor și adolescenţilor cu ADHD, psihologul Vincent Monastra îţi oferă un plan în 10 lecţii pentru a-ţi "îmblânzi" copilul hiperactiv. Vindecarea implică o nutriţie echilibrată, o medicaţie adecvată, precum și tehnici psihologice pentru îmbunătăţirea atenţiei, a concentrării și a controlului comportamentului. Bine documentată, cartea este utilă nu doar părinţilor, ci și medicilor pediatri, pedagogilor și psihologilor școlari.

Vincent J. Monastra, psiholog clinician, este cercetător în neurofiziologia copiilor cu ADHD și lucrează la o clinică new-yorkeză specializată în tulburările de atenţie.

Cuprins:
Introducere

1. Nu este adevărat că toată lumea are un pic de ADHD!
2. Nu părinții sunt cauza ADHD, ci genele!
3. Medicamentele nu vindecă ADHD, dar pot ajuta!
4. Nutriția chiar conteazăhttp://www.blogger.com/img/blank.gif
5. Elevii cu ADHD au dreptul la ajutor la școală
6. Copiii au nevoie de un motiv pentru a învăța
7. Vă veți rătăci fără un plan de lecție
8. Temperamentul o fi el moștenit… dar… controlul emoțional se învață
9. Dacă țipi, nu te ajută la nimic
10. Și părinții sunt oameni!
11. Nu e ușor

Gânduri la final
Lecturi suplimentare
www.edituratrei.ro